Pe pleoapa cerului

Cu dor privesc stelele în nopți târzii.
Iar sufletu-i hoinar se alintă prin flori.
Desfac cu privirea senină albul bulb,
Dulceața nectarul cu bucurie îl sorb.
Cu iubire culoarea petalelor o scot
și scrie pe pleoapa cerului ațipit
inima mea, Te iubesc Isus al meu,
pe portativul colorat de curcubeu.
Îți scriu de-a mea iubire mereu,
Vântul să poarte spre slăvi divine,
ritmul bătăilor inimi, acordurile sibiline.
Versuri alese scrise pe raze de stele;
Și aștept un semn să dai inimi mele,
pe-al semicercului colorat, curcubeu,
despre a mea viața și destinul meu.
A mea privire slabă atât de obosită...
Te caută cu disperare, Isus prin orbită:
Pe celestul văzduh conturez încet,
din stele, inima Ta, de Sfânt străpunsă.
Mă întreb. Oare?...mă vezi că sunt incert!
Valul încercări, îmi poartă în prag teama,
Sfioasă ating, prin rugă văzduhul în ceață,
cu gândul, și al meu dor,.. Metaforic;
Te măresc, Te alint, Te laud, Euforic.
Simt al Tău îndemn din văzduh cum vine,
O adiere de Duh Sfânt, pătrunde în mine,
Inima îndurerată, bate-n surdină ritmul
nopților albe, ninse de singurătate, - visul:
Ecoul speranței, din depărtări șoptește
nu dispera, fi pregătit Isus sosește,
în slavă, El vine, va coboarâ pe nori,
cei aleși și pregătiți, vor pleca spre zări.
Bucuria în mine, acuma e o orchestră;
Și cânt din inimă, o cântare măiastră,
Larg las în inimă, deschise porțile,
în toate zilele, și-n toate nopțile:
De vei veni, Isus, în noaptea senină,
mă vei găsi, cu lampa sufletului aprinsă,
Pregătită pentru măreața plecare,
Spre Paradis, albastra zare.